Background

  De aproximativ o luna tot discutam cu Alice sa mergem pana in Romania. Sa vizitam putin orasul natal si sa isi mai vada si ea neamurile inainte sa nasca. Avand in vedere ca dupa luna a saptea calatoria este mai grea ne tot gandeam sa o facem acum cat de curand. Dar nu prea ne-a fost scris sa mergem. Eu mi-am depus la lucru pentru concediu din 18 Mai pana in 30 si raspunsul a venit negativ cu o alternativa. Am discutat cu seful meu si mi-a zis asa putem doar sa iti dam concediu din 29 Mai pana pe 4 Iunie dupa care pe 5 Iunie ai o zi de lucru si din 6 Iunie pana in 10 Iunie ai din nou concediu. Ce ii explicasem eu lui cu zece minute inainte era ca eu vreau sa merg in romania si pentru asta am nevoie de cel putin opt zile de concediu plus o zi de mers si una de venit din romania. Asa ca ei s-au sfatuit intre ei pe acolo si mi-au dat 10 zile de concediu dar intre cele zece zile eu trebuie sa ma intorc din concediu si sa merg la lucru pentru o singura zi. In principiu si-au batut joc de mine. 
  Cu toate astea eu am ramas asa cu concediu dar asa nu mai pot calatori pana in Romania. Sansa sa ofera totusi in weekendul trecut cand parinti mei zic ca ei au de mers pana in Romania de rezolvat ceva acte. Asa ca eu ii zic lui Alice du-te cu ei si asa ai doua, trei zile pentru tine sa o petreci cu prietenele tale si neamurile din tara. Asa si face, merge in Romania si eu raman aici singur.
  Nu pot sa va explic cat de naspa m-am simtit in acele 4 nopti si 3 zile in care ea a fost plecata. Dupa ce m-am obisnuit cu ea prin casa nici macar somnul nu a mai fost la fel. Ca sa intelegeti ce vreau sa zic va mai povestesc o noapte dormita langa Alice. 

  Exemplu azi noapte. Se trezeste zbierand, toata speriata si se uita la mine zicand sa nu o ating ca este uda. Ea fiind toata speriata trezita dintr-un vis nu isi da seama ca defapt nu are nimic. M-am trezit si m-am uitat la ea am incercat sa o linistesc ca de obicei dupa care s-a pus la somn ca si cum nu s-a intamplat nimic. Iar daca o intreb in dimineata asta nici nu mai tine minte. Si asta se intampla noapte de noapte. Apoi dimineata pe la patru sau cinci, depinde cand rasare soarele, se trezeste si trage perdeaua de noapte pentru ca nu poate dormi noaptea cu ea trasa si dimineata nu mai poate dormi cu ea daca nu e trasa. Noaptea trebuie sa fie lumina in dormitor de afara si dimineata la rasarit sa fie intuneric. Dupa care fuge de cel putin trei ori la baie peste noapte. Si nici nu mai stau sa explic cum te inghesuie in pat si te aduce pana la margine de pat zicand ca nu mai are loc. 
  Acum dupa ce v-am zis despre o noapte cu ea sa va explic cum mi-a fost mie, intr-o noapte fara ea. M-am pus in pat pe la ora unsprezece si m-am tot invartit prin pat. Mi-a trecut cand un gand prin cap cand altul si ma framanta si una si alta. La un moment dat m-am uitat la telefon pentru ca primisem programul de la lucru si cand ma uit la el, vad ceasul. Era ora doua spre dimineata si eu inca nu adormisem. Am adormit pana la urma si pe la patru m-am trezit tot intr-o spaima ca am intarziat la lucru, iar cand m-am uitat la ceas era abia patru jumatate asa ca mi-am dat seama ca ma deranjeaza soarele pentru ca perdeaua nu este trasa. M-am ridicat am tras perdeaua si am incercat sa adorm dar fara niciun rezultat. Asa ca pe la sapte si jumatate m-am ridicat din pat si m-am pregatit pentru lucru.
   Acum urmeaza sa va explic ce a urmat in aceia zi. Am mers la lucru si seara pe la opt cand am iesit de la lucru m-am grabit acasa ca de obicei stiind ca ma asteapta Alice acasa. Dar pe la jumatatea drumului realizez ca ea nu este acasa si ca nu avem nimic de mancare acasa. Asa ca m-am gandit eu las ca voi gasi ceva in frigider. Am ajuns acasa am deschis frigiderul si el razand de mine imi arata ca este gol. Am comandat ceva de afara de mancare si dupa am incercat sa dorm. Aceiasi noapte a trecut iar peste mine. La ora doua am adormit si la patru am fost treaz. 
  Nu este deloc frumos sa iti lipseasca sotia de acasa si va zic eu, tot ce fac ele o fac cu dragoste pentru noi. Asa ca nu luati totul de-a gata si sa credeti ca este datoria lor sa faca totul. Nu v-a promis nimeni ca ce fac ele este asa de facut. Eu unul dupa un asa weekend pot sa zic ca mi-am primit o lectie.
  Daca ai citit titlul deja incepi sa te intrebi despre ce fetita vorbesc. La inceput zici ca vorbesc despre sotia mea, Alice. Apoi te gandesti ca totusi poate este altceva, dar inainte de toate iti povestesc ca sa vezi cum eram eu si ce fel de ganduri aveam acum un an si ceva. 
  Totul incepe inainte sa imi cunosc prietena de atunci si actuala sotie de acum. Eram asa undeva cu capul pe umeri si mergeam la lucru. Castigam undeva la 700 de euro pe luna. Locuiam cu parinti mei si nu aveam nici un fel de cheltuiala. Platea tata totul inafara de motorina care o bagam in masina. Nu aveam eu stresul ca nu imi ajung banii sau ca raman fara mancare, totul era asa de bine facut de parinti mei ca eu traiam pe alta planeta. Singurul lucru stiu ca ma uitam la mine si ma gandeam ca am si eu 22-23 de ani si totusi nu am o scoala terminata. Nu te uita la mine si crede ca sunt prost. Am terminat si eu un liceu cu un BAC in mana si o directie de Informatica/Matematica cu Desen Tehnic. A urmat sa incep Universitatea si din motive xy am ajuns sa nu o mai termin. Dar in gandul meu era totdeauna sa am o prietena, care sa ma iubeasca si eu sa o iubesc. Sa incepem sa visam la viata impreuna, familie, copii si toate alea. In mintea mea totusi se petreceau alte lucruri. 
  Eu pe mine nu m-am vazut niciodata in stare sa intretin o familie. M-am vazut mereu atat de slab si parca totdeauna gaseam ceva care sa ma faca incapabil de a cere o fata in casatorie sau macar sa ii dau asa o speranta. Nu erau fetele de vina, nu sunt vremurile in care traim de vina, eram doar eu. Adica te fixezi pe o idee si zici "omule drag, acesta sunt eu". Cand ma gandeam la o familie, imi faceam tot felul de fantezi de lux si frumusete ca nimeni altul. Ma vedeam asa undeva cu buzunarele pline si niste lucruri care sa lase cu gura casca pe toata lumea. Dar va zic sincer pentru ca toate astea nu le puteam avea, atunci am zis ca eu nu pot, asa ca nu merit. Am tinut-o asa multa vreme. 
  Apoi mi-am luat inima in dinti si  am zis orice ar fi, daca unul si altul poate atunci pot si eu. M-am insurat, mi-am luat apartament in chirie, aduc mancare acasa si intretin totul fara nici un gram de frica. Am ajuns sa reusesc ce aveam impresia ca nu pot. 
  

  Ce sa iti mai povestesc de copii, care au tot felul de lucruri si cat de scump e totul cand vine vorba la copil. Cat de greu poate sa fie si cata atentie trebuie sa ai in cresterea unui copil. Eu ma vedeam imatur. Adica un om la 25 de ani este capabil sa creasca alt om si sa ii ofere o viata, o educatie si un viitor?! Va zic acum ca este posibil, chiar daca fetita mea nu gusta aerul de afara. Dar nu mai este mult nici pana atunci. 
  In momentul de fata deja cred ca ti-ai dat seama ca vorbesc despre micuta fetita (tot asa sustine doctorul)  care creste pe zi ce trece in sotia mea. Ca sa vezi minunea lui Dumnezeu, totul incepe atunci cand am zis primadata ca nu pot. Adica nu am putut sa ma insor pentru ca eu nu am fost capabil sa fiu insurat si sa am grija de alti oameni inafara de mine. Dumnezeu pune in mine o iubire fara margine pentru o fata care o cunosc de abia o luna si cu care ma logodesc in a doua luna. La nici un an suntem casatoriti si venim din luna de miere la apartamentul care l-am inchiriat inainte sa plecam in luna de miere si acum la nici un an de casatorie vom avea o fata micuta in bratele noastre. Dumnezeu incepe si imi schimba inima prin sotia mea si apoi daca eu am crezut ca sunt imatur cum sa cresc un copil, Dumnezeu pune in mine o flacara care arde atat de tare incat dimineata cand ma trezesc ma pune pe genunchi plangand. 
  Am crezut ca ma pot ruga doar pentru mine si am crezut ca de multe ori ca nu ma aude. Am crezut ca sa mergi odata pe saptamana la un program de biserica si sa asculti o predica este indeajuns. Din cand in cand sa mai canti o cantare cu corul era OK, dar cand era solo deja parca era prea mult. Dumnezeu pune in bratele tale o mica responsabilitate, care inca nu este cu ochii deschisi in lume, dar te infricoseaza cat nu ai crede. Imi pune Dumnezeu in mana viitorul unui om si zice indreapta-l catre mine, ca vei fi tras la raspundere. Oamenii buni, va promit ca doar gandul la asa lucru imi da palpitatii la inima. Si atunci incepe transformarea.
  In momentul cand incepi sa traiesti cu frica de Dumnezeu si sa iti faci singurul tau scop in viata sa fi placut inaintea Lui si sa faci voia Lui asa cum El vrea, iti zic eu ca totul se schimba in jurul tau. Nu am inteles adevaratul sens al vietii pana Dumnezeu nu m-a facut un familist si pana nu mi-a dat o viata sa o cresc. Gandeste-te ca primesti in dar o floare si atat de mult apreciezi acea persoana care ti-a dat floarea ca nu ai vrea sa o vezi intristata pentru ca nu ai avut grija de cadoul care ti l-a dat. Si in caz ca se usuca stii foarte bine ca se va supara persoana de la care ai primit-o. Asa ca faci tot posibilul sa prelungesti viata acelei flori si sa arate cat mai frumoasa poate ea sa fie. Exact asa face Dumnezeu cu tine in momentul in care iti da un copil in familie. 
  Va promit ca ma apropiu de Dumnezeu cat pot mai mult. Ca sa pot sa ii fiu exemplu copilului meu la momentul potrivit. Sa o invat pe fetita mea cat de important este sa te rogi, sa stii sa aduci lauda lui Dumnezeu, sa fi multumitor pentru tot ce ai si sa il cauti pe El in toata vremea. Poate ca nu am avere, firma, sau cont de sase cifre, dar am un Dumnezeu care tine totul in palma S-a si la doar un cuvant de a Lui totul i-a fiinta. Aceasta este ce vreau sa las ca mostenire fetitei mele. 
  Chiar daca ea inca nu este oficial printre noi, totusi imi schimba viata si da un alt sens vietii mele. Incearca si tu sa faci acelasi lucru pentru copiii tai si ai sa vezi cat de frumos poate sa fie alaturi de Dumnezeu viata ta de familist. 
  Astazi dupa ce am reusit sa ma ridic din patul meu de boala,am zis ca este un moment bun de a scrie ceva. Si gandidu-ma mult la ce anume as vrea sa scriu am ajuns la subiectul "orgoliu si ego".
  Nu cu multa vreme in urma am realizat ca suntem facuti in asa fel incat ne gandim mereu primadata la noi. Suntem egoisti orice ar fi si nu totdeauna intr-un mod care sa ne beneficieze, dar de multe ori intr-un mod in care iesim totdeauna in pierdere. Incercam sa explic exact aceasta idee sotiei mele. Pentru ca aveam un subiect asupra temei si ii ziceam ca totusi daca suntem atat de indragostiti, casatoriti si chiar in asteptarea unui copil, totdeauna vor fi momente in care ne vom gandi doar la noi si la orgoliul nostru. Iar acel moment v-a distruge ceva mai frumos care putea sa fie mai bine facut sau arata mai frumos daca era in "echipa" si nu de unu singur. Evident ca deja exista lume care se bate in piept si zice ca nu am dreptate, dar cea mai simpla dovada este acesta: De fiecare data cand esti pus sa faci cate ceva, intreaba-te din ce motiv o faci, pe cine beneficiaza?

  Ii ziceam sotiei mele cu tot ca suntem casatoriti amandoi avem visuri si am vrea sa facem ceva pentru noi, chiar daca prioritatile noastre sunt altele. Diferenta este ca am ajuns in momentul cand Dumnezeu iti da intelepciunea sa vezi ce este mai important. Inca mai vad cupluri care se cearta de-a lungul drumului si se manca intre ei si asta pentru ca fiecare gandeste la orgoliul sau si nu la ce se poate intampla daca isi lasa garda jos. Bineinteles ca daca amandoi sunt seriosi atunci incep cu scopuri bine definite in viata si stiu ce vor unul de la altul, dar asta se intampla in cazuri rare. Asa ca totul incepe cu "hei, ai vrea sa iesim la o cafea?" si dupa trec doua sau trei saptamani si inca nimeni nu a zis nimic important, totul este la zambete si rasete. Apoi trece jumatatea de an si cineva zicea ca atunci te trezesti si vezi defapt de ce esti cu persoana respectiva. Pentru unii poate trece un an, chiar si doi si nimic nu se intampla. Dupa se trezesc ca nu vor sa se mai "insele" unul pe altul asa ca incep certurile. Ce vreau sa zic prin asta? Este simplu atunci fiecare devine egoist si isi apara orgoliu. Fiecare dintre ei incepe sa traga in lucrurile care ii plac lui. El vrea sa mearga la cafea, dar ea nu bea cafea. Ea vrea sa se plimbe prin oras, el vrea la cinema. El vrea sa stea acasa la un serial, ea vrea sa viziteze Brasovul. Si acum dupa atata vreme nu mai vrea nimeni sa lase de la el. Fiecare are impresia ca ce vrea el este mai important si nu vede motivul de a se lasa mai prejos ca celalalt. Incepe totul de la lucruri mici si cu neintelegeri simple, apoi cu certuri asa pana a doua zi si pana nu te trezesti bine bine iti dai seama ca nu ati mai vorbit unul cu altul de cateva saptamani. Si toata dragostea care era intre voi, are un inceput de sfarsit.
  Deja aud cum va fug gandurile zicand "suntem adulti si gasim noi rezolvari la totul" daca totusi sunteti asa de mari "adulti" atunci de ce nu v-ati gandit de la bun inceput la ce urmeaza sa vina. Evident ca in viata exista mereu probleme si totul trebuie rezolvat pas cu pas, dar asta nu inseamna ca trebuie sa iti faci singur probleme si apoi sa iti bati capul sa le rezolvi. Daca erai asa mare adult aveai un scop bine definit de cand te-ai gandit ca si barbat ca ti-ar place sa iti petreci timp cu fata respectiva. Dar si atunci ai fost un mare egoist, te-ai gandit doar sa iti satisfaci pofta si sa te simti tu bine.

  Subiectul egoism si orgoliu nu se opreste doar la punctul acesta, multi sunt egoisti chiar si dupa casatorie. Sotul nu vrea sa duca gunoiul, sotia face de mancare ce ii place ei, el isi invita prietenii in vizita in fiecare zi, ea sta toata ziua la cafele cu prietenele, el nu ar schimba un scutec la copil, ea  nu ar face curatenie doar odata pe saptamana si povestea poate continua. Vedeti voi, toti putem avea o anume varsta si putem zice ca suntem adulti. Dar sa fi matur si sa ai capacitatea mintala sa gandesti ceva mai mult decat pentru tine, este mare lucru.





  Totusi exista orgoliu si egoism sanatos intr-o relatie, atunci cand totul nu se rezuma la mine si la eu. Cand tot orgoliul se rezuma la noi. Ce vreau sa zic prin asta este ca daca orgoliul si egoismul tau duce la o relatie mai buna pentru amandoi si realizati ca acum sunteti o unitate, atunci este cand totul este sanatos. Cineva deja zice ca daca egoismul vostru deja va priveste pe amandoi atunci dupa definitie nu mai este egoism. Dar daca pe cei doi ii privim ca si una, pentru ca altfel cei doi nu vor putea niciodata sa convietuiasca si niciodata nu vor putea pasi impreuna, daca ei nu sunt una.. atunci inca se aplica definitia avand in vedere faptul ca interesele lor sunt egoiste privind pe ei doi fata de restul lumii.

  Nu iti bate mult capul cu asta. Nu sta si a te gandi cum sa aduci totul sub controlul tau sau cum sa faci sa iesi tu castigator avand ambele lucruri. Sa fiti si doi dar sa iti implinesti si dorintele tale fara sa te intereseze ce vrea ea, pentru ca asa ceva nu exista. Vrei o armonie si o pace launtrica, impaca-te cu idea ca trebuie sa lucrati impreuna si incet incet sa deveniti una. Nu pe ideile care le-ai primit in educatia ta si nu pe ideile care sunt strecurate de prietenii tai. Trebuie sa fi tu si ea. 
 Astazi am avut asa o pofta de a scrie ceva. Am ajuns la lucru pe la ora 8 si am umblat cu un pix in mana pana pe la 11 fara sa pot lega 2 cuvinte bune. Pe la 12 m-am intors inapoi la lucru dupa o pauza scurta si am scos tableta crezand ca poate ma ajuta ea sa scriu ceva. Am scris undeva la 2-3 randuri si parca dupa se facea asa o liniste si ma pierdeam in ganduri. Daca cumva se intampla ca mai scriam un cuvant, venea repede un pasager si avea cate o intrebare. Unii isi pierdusera bagajele, altii cautau pe cineva sa ii ajute cu bagajele ca aveau prea multe si apoi sa nu mai zic de cei care cautau iesirea iar semnele spre iesire erau mari cat o masina. Am scris cand un titlu cand altul si imi ziceam poate imi gasesc acolo motivatia. Dar avea dreptate cine zicea ca nu poti da un titlu la ceia ce scrii pana nu ai terminat de scris.
 In momentul acesta in mintea mea este deja totul scris. Vad totul pe o foaie si jos este deja dat titlu si semnatura imi este pusa. Ce nu am reusit sa fac astazi in 11 ore in care am fost la munca, am facut acum in doar 15 minute. Priveste titlu si uita-te bine la el pentru ca ai sa ramai uimit la ce ai sa citesti avand in vedere ca esti in ziua de Craciun.



 Te indragostesti si esti tot topit. Inima iti bate mai tare si picioarele tot iti tremura. Transpiri fara motiv si iti pierzi cuvintele fara sa realizezi de ce. Dupa care iti faci curaj si te pui pe genunchi, o vrei de sotie si iti dai filme ca vei avea niste copii super frumosi. Nici nu vreau sa incep de acele momente de Craciun, revelion si tot felul de sarbatori in care deja te vezi cu sotia si copiii stand la masa sau cine stie ce filme iti mai dai.
 Ce nu iti zice nimeni si cu care te inseli tu, este ca aceia dragoste si flacara care iti da lumina la toate filmele din lume, nu este indeajuns. Poate ca ai auzit de la parinti tai sau ti-a zis un prieten mai apropiat care deja este insurat. Dar niciodata nu ai crezut ca ajungi in momentul ca realizezi ca este chiar asa. Dar uita-te in jurul tau si bate-te in piept, striga in gura mare ca tu o iubesti si este indeajuns, tu ai sa faci totul pentru fericirea ei si cumva se vor aseza lucrurile la locul lor. Acum dar, lasa degetul jos si deschide bine ochii. Nu este indeajuns sa faci si sa dregi in numele ei, daca nu esti pregatit pentru o dedicare absoluta. Deja te intrebi ce poti face mai mult ca sa ii areti ca o iubesti, ca o intelegi, ca luna de pe cer ai pune-o in mana ei si stelele universului in palmele ei? Crede-ma ca ai inteles total gresit cuvintele dedicare absoluta. Nu este nevoie de fapte superumane sau de gesturi care sa iti dovedeasca iubirea. Dedicare absoluta consta in a uita cine esti tu, ce vrei tu, cum vrei tu si ce iti place tie. Adica inseamna sa uiti egoul tau sau cu alte cuvinte, de fiecare data cand vrei sa faci ceva, indiferent ce ar fi, atunci sa te intrebi "Dar oare ea ce ar zice?".
 Vrei sa iti cumperi cea mai scumpa masina din lume ca sa te dai mare prietenilor tai (?), te-ai intrebat oare ce ar zice ea? Vrei sa ii cumperi cel mai scump cadou din lume? Vrei sa mergi in oras la cafea cu baietii? Vrei sa vorbesti despre cum face ea de mancare sau vrei sa deschizi o discutie oarecare? Te-ai intrebat oare ce ar zice ea?
 Daca crezi ca pana astazi ai fost un egoist care s-a uitat asa cu neglijenta la sotia ta, logodnica ta sau prietena ta si te-ai gandit ca totul este asa cum trebuie pentru ca tu vrei asa sa fie, atunci gandeste-te ca omul care este langa tine are sentimente. Este un om plin de viata care are ambitii, are caracter si este plin de egoism cum esti si tu, iar daca aceasta faptura vie ar face cum ai face si tu atunci nimic nu s-ar mai alege din acel lucru pe care voi il numiti relatie. Vrei sa fie mai putina cearta si vrei sa ii areti cat de mult o iubesti? Incearca la fiecare pas, cuvant, actiune pe care o faci sa te intrebi oare daca as face ce vreau eu sa fac, ea ce ar zice sau cum s-ar simti. Si atunci iti garantez ca nu poti gresit cu prea multe.
 Asta inseamna sa te dedici absolut unui om pe care zici ca il iubesti. Si nu cumva sa crezi ca asta tine doar de decizi importante si mari, aceasta regula tine cont de fiecare lucru marunt si neobservat. Picatura cu picatura si paharul tot se umple. Iar voi fetele daca cumva credeti ca acest lucru nu tine de voi, atunci va inselati. Barbatul nu este un om cu inima de piatra. Si el are nevoie de aceiasi atentie. Am undeva un articol dedicat si la acest subiect si anume Barbatul, forta bruta? Totul trebuie sa fie reciproc.



PS: Sarbatori fericite si un an nou binecuvantat!
  Avem mai putin de o luna pana in seara de Craciun si tot aud in jurul meu ce planuri au unii si altii pentru seara lor. Eu m-am tot intrebat ce am de gand sa fac si ma uitam la ce obisnuiam sa fac pana acum in familie. Dupa m-am intrebat oare altii cum sarbatoresc? Si am inceput sa caut pe net despre traditii si obiceiuri romanesti. Va spun sincer am citit undeva la 2 articole pentru ca mi-a pierit interesul cand am vazut ce obiceiuri exista.
  Ca sa intelegeti si voi, am citit despre aceia masa "festiva" in seara de ajun insa toate productele masei sunt de post. Lucru care nu l-am inteles niciodata. Pentru mine postul a fost post, adica nu mancam. Dar nu vreau sa intru in discutia asta. Apoi am citit ca se mai taie porcul in ajunul de craciun si nu in timpul postului ca nu cumva sa "murdaresti" vase cu carne. Sa nu uit de vizita preotului care gusta din mancare in ziua de ajun si nu cumva sa nu mentionez colinda. Apoi ce am gasit mai des in seara de Craciun este functia bradului, care dupa cate am inteles in traditia romana populara el se foloseste mai mult in cazuri funerare. Din cate am citit pe internet primul brad impodobit a fost gasit prin Estonia si Letonia dar toata povestea s-a extins din Germania la sfarsitul primului razboi mondial si intregul mit zice ca ar reprezenta pe Isus Hristos datorita faptului ca bradul este asa de viu si nu se usuca chiar si in cele mai urate conditii. Si ultimul lucru absurd care am citit in primul articol despre Craciun, se obisnuieste ca in dimineata de Craciun sa te speli cu apa curata si de preferinta cu o moneda de argint in ea si luata dintr-un izvor sau o fantana. Semnificatia acestui lucru ar zice ca este bogatia in anul care urmeaza si sanatatea. Da, toate astea in ajunul de Craciun si in ziua Craciunului. 




  Astea fiind toate spuse din ce am gasit prin articolele citite, acum urmeaza sa va zic eu cum erau momentele mele in zilele de 23-25 Decembrie. 
  Incepea totul cu o curatenie generala si de multe ori incepeam cu o saptamana inainte de Craciun. Mama obisnuia sa ne puna pe toti la treaba si ea ii zicea "curatenie generala". La noi cam in fiecare zi se facea curatenie, asa ca nu era indeajuns sa ii zica curatenie, mai adauga ceva pe langa ca sa para ceva mai important. Apoi aveam liniste in zilele de 24-25. De obicei serveam masa toata familia impreuna dupa care ne uitam ori la un film care era difuzat la TV sau stateam la povesti. Stiu ca aveam si musafiri. Mama obisnuia sa isi invite fratii si erau momente petrecute in familie. Cineva acum se intreaba: "Bine bine, dar inca nu ai zis nimic de brad!". Ca sa raspund si eu, bradul era impodobit de tata undeva ca la inceputul lunii si nu va ganditi la ceva abia taiat din padure, sau cumparat unul fresh. Avea tata unul artificial, undeva intr-o cutie. Scotea toate cutiile cu globuri, margele, luminii si toate alea si ne puneam pe langa el ca sa facem si noi cate ceva. Deja o aud pe mama cum zice: "Cred ca eu il impodobeam si nu tatal tau.." dar sincer nu imi amintesc asa bine. Era cand si cum. Dar totusi mama facea mancarea si tin minte cat se straduia  doar pentru o masa, iar noi aveam mai multe. Salata de boeuf, chiftele, snitel, sarmale si meniul era lung. Sa nu mai zic de prajituri la care se chinuia cel mai mult. Nu, noi nu aveam obiceiuri cu apa din izvor pentru ca mama ne punea tot timpul anului sa ne spalam. Chiar zilele trecute imi zicea "va punea sa va spalati si cand veneati de la scoala si va ziceam in fiecare zi, ca sa nu uitati cand mergeti la casele voastre sa tineti minte" si toate astea intr-o discutie care o avea cu sotia. Nu avea mancare de post si nici popa nu ne vizita. Aveam cateva zile de liniste si apropiere de familie. Ne faceam niste momente si amintiri frumoase. 
  Acum incep unii deja sa critice ca dece bradul si apoi de ce cadouri sa nu mai zic de ce masa speciala in seara de Craciun sau de ce macar zic "Craciun" si nu "Sarbatoarea nasterii Domnului". Fiecare gaseste sa se uite la anumite lucrurii. Pentru noi erau momente cand parintii mei aveau concediu si nu se stresau cu nimic altceva inafara de pregatirile acelia. Isi faceau timp pentru noi si pentru familia lor. Da, toate obiceiurile acestea or fi pagane si nu or avea nimic de a face cu nasterea Domnului Isus Hristos, dar spune-mi si mie de ce trebuie sa fie o sarbatoare anume odata pe an care sa iti aduca aminte ca exista DUMNEZEU?! Mie casa in momentul asta imi este plina de luminite si asta pentru ca am decis cu Alice ca nu avem nevoie de brad pentru ca nu avem loc pentru el.
  Pentru mine toata sarbatoarea acestea la sfarsit de an reprezinta o caldura in vremea aceasta friguroasa. Apropiere de familie alaturi de un semineu cald. O ceasca de ceai fierbinte cu niste prajitura de casa si amintiri de neuitat.

  Daca esti omul care vrea sa respinga toate astea pentru scuze de genu "paganism" si vrei ca pereti tai sa fie goli, casa curata si nimic "special" atunci intreaba-te ce fel de inima goala, curata si speciala ai.
La anu pe vremea asta, cu ajutorul Domnului, voi fi tatic si astept cu nerabdare an de an sa pun un zambet pe fata copilului meu cu niste luminite, cadouri si o mustata alba. Si toate astea nu ca imi invat copilul la rau, dar ca sa il invat ca odata pe an trebuie sa isi deschida inima, sa fie darnic, iubitor, primitor de oaspeti, sa isi curete casa si inima si sa inceapa cu apropiere de familie si prieteni.
  Vrei sa imi zici cu sarbatoresti tu? Vrei sa imi zici obiceiurile tale? Vrei sa imparti cu mine ce inseamna pentru tine aceasta luna al anului? Scrie un comentariu mai jos, fara rusine! 

Si sa nu uitam. Craciun fericit si sper ca Isus Hristos sa fie in inimiile voastre.
  Titlul zice totul. Sotul de care are ea nevoie. Oare scriu despre un barbat care isi cauta o sotie, sau scriu despre o femeie care isi cauta sot? Despre nici una. Scriu despre un barbat zilnic care este deja casatorit si deja are o sotie superba in casa lui. Scriu despre femeia care zilnic este acasa si isi asteapta sotul cu drag de la munca. Scriu defapt despre sotul care trebuie sa il reprezinti tu in casa zilnic fata de sotia ta care face atat de multe pentru tine, chiar daca ea nu iti face o lista detaliata cu ce face. Vrei sa stii ce gresesti in toata "meseria" ta de sot? Vrei sa vezi ce ai putea face in plus pentru sotia ta, care cu atat drag ai iubit-o dar acum parca s-a racit aceia dragoste? Vrei sa stii defapt ce gresesti si cu ce ai putea sa iti ajuti sotia mai mult? Atunci primeste aceste cuvinte de la mine chiar daca sunt casatorit de doar cateva luni. Cate despre partea aceasta din povestea vietii mele voi scrie imediat un alt articol. Voi posta poze si veti vedea cum a fost la nunta mea si va voi zice detaliat si cu maruntis ce s-a petrecut si tot stresul care l-am avut. Dar acum inapoi la partea unde eu, sotul, vreau sa fiu "sot pentru sotie" si nu un barbat locuind cu o femeie oarecare intr-o casa bantuita. 



  Imi amintesc cum eram la inceput si cum vedeam lucrurile din punctul meu de vedere. Imi amintesc cat de incapatanat puteam fi si nici cum nu vroiam sa las de la mine, poate ca si astazi mai sunt asa dar nu imi zice Alice nimic. Dar drumul care l-am parcurs in ultimele luni si schimbarile de care am fost nevoit sa le fac au fost multe si totul ca sa pot fi sotul de care ea are nevoie. Ca sa iti faci o idee cam despre ce vorbesc, totul incepea cam asa..
  Am avut impresia ca daca eu lucrez 32 de ore pe saptamana si sunt mai mult la munca decat acasa am tot dreptul sa vin acasa la ea dupa 5, 8, 10 sau 12 ore de munca si sa imi fie mancarea gata incalzita, sa imi arunc hainele prin stanga si dreapta, sa imi las papuci la usa, sa ma arunc pe laptop si sa imi caut relaxarea dupa munca in orice altceva inafara de o discutie cu Alice. Poate deja te gandesti ca asa am fost crescut, dar crede-ma doamna Balog Mariana (mama) nu accepta asa ceva chiar daca ii era copilul ei. Mama m-a educat si m-a pregatit pentru "meseria" acestea de sot dar eu mi-am luat mandria in spate si am crezut ca nu este chiar asa cum zicea ea. Ca urmare, Alice era mai mereu trista ca nu ii dau atentia necesara, suparata ca de ce nu imi pot baga papuci in garderoba unde le este locul, de ce nu imi pun hainele la spalat sau in dulap sau de ce sunt asa de pretentios. Nu a durat mult pana mi-a zis "dragule, nu vrei sa iti petreci mai mult timp cu mine?" sau "iubire nu ai vrea sa ma ajuti si tu sa punem masa?". Evident ca la inceput am crezut ca glumeste pentru ca nu intelegeam cum poate sa aiba asa asteptari de la mine, adica nu era destul ca eu deja mergeam la lucru?! Evident ca nu. Asculta aici la mine. Munca pe care o faci este un mijloc prin care sa incerci sa iti faci viata mai usoara si nu mai grea. Odata ce pui mai mult accent pe munca si mai putin pe familia ta, deja ai inceput sa pierzi in jocul asta. 
  Si daca ar fi doar atat ce frumos ar fi. As fi avut doar atat de inteles si totul ar fi schimbat. Dar nu a trecut multa vreme si am inteles ca sunt cam egoist. Adica aveam impresia ca daca eu stiu ca o iubesc si ea stie ca o iubesc atunci este destul ca totul se subintelege si nu mai trebuie zis. Pentru noi ca si barbati este ceva normal, noi nu avem nevoia aceasta sa auzim vorbe. Nu suntem asa de sentimentali cum sunt ele si nu simtim nevoia aceia care o simt ele ca si femei. Si totusi ca sa vezi daca nu ii zic de cel putin 3-4 ori pe zi ca o iubesc, parca nu am zis deloc. Ohh, dar nu crede ca ai scapat doar asa usor. Ce credeai ca daca i-am zis ca o iubesc ii este de ajuns? Are nevoie de o imbratisare pe langa, o mangaiere si un sarut. Vezi tu, tu ca si barbat daca ai cucerit-o deja ai impresia ca totul se subintelege de la sine, dar ea ca si femeie simt mereu nevoia sa o cuceresti din nou si din nou. La inceput mi-a fost greu si aceasta. Sunt fixist, domnule! Presupun ca exista cuvantul in romana, ce vreau defapt sa zic este ca am si eu fixurile mele si greu ma scoate cineva din ele. Asa si acum, daca eu stiam ca atat este indeajuns atunci nu mai simteam nevoia pentru mai mult. Dar am ajuns sa o inteleg si pe asta.
  Dupa care am observat ca in zilele cand nu lucrez si am liber, ea face cam totul singura iar eu stau undeva intr-un colt si fac pe observatorul. Nu mi-a zis ea direct, dar am inteles ca nu ii place. Mai zicea "nu vrei sa intinzi tu hainele?" sau "nu vrei sa aspiri tu astazi?" si parca imi pica asa de greu. Acum cand sunt acasa deja imi merge mana automat pe aspirator si pe mop, dar cu rufele inca am dificultati. Dusul gunoiului este total alta poveste, poate vorbim depsre asta altadata. Sa nu mai zic ca la cat de mult imi place sa fac de mancare, tot atat de mult imi place sa o las pe ea sa faca. Parca este mai usor asa. Si crede-ma ca sunt destule lucruri in care o pot ajuta, dar inca nu am intrebat-o cu ce anume as putea sa o ajut.
  Si ultimul dar nu cel din urma, invata sa o iubesti asa cum este. Da si Alice a mea are defecte, una din ele fiind nasul acela ei stramb (iubire daca citesti sa stii ca glumesc! Te iubesc!) dar inveti sa vezi pe langa ele si sa o iubesti pentru ca este jumatatea ta. Si ce iubesti, pretuiesti. Asa ca invata sa o pretuiesti cat ea merita, invata sa te daruiesti pentru ea si sa ii areti atentia de care are nevoie. Nu sa ma laud, dar atat imi place sa stiu ca merg la munca si chiar si cu salarul meu saracacios pot sa o duc pana la mall si sa o las sa isi cumpere ceva cat de mic si neimportant cum ar fi o lumanare in plus in casa. Imi place si ador cand o vad cum se bucura ca un copil mic cand isi cumpara cate ceva. Si fericirea ei ma face si pe mine fericit. Incearca sa vezi cum esti atunci cand ii daruiesti ceva si sa vezi cum se v-a simti ea. Poate pentru tine ca si barbat acest lucru este nesemnificativ, dar nu uita ca ea este jumatatea ta si pentru ea este foarte important. 

  Incearca sa fi sotul de care are ea nevoie sa fi si nu un barbat oarecare langa o femeie. Incearca sa iti lasi egoul si mandria la o parte. Fa in asa fel sa fie ea multumita si vorbeste cu ea in dragoste ca sa ii castigi inima si respectul, iar apoi ea v-a face la fel pentru tine. 

PS: Daca crezi ca mai poti adauga ceva in gandurile mele, te provoc sa imi lasi un comentariu mai jos, iar daca parerea ta este alta.. atunci nu vad de ce nu ai putea sa mi-o zici si mie.
  Nu inteleg de unde a inteles Iov ca trebuie sa se pocaiasca in sac si cenusa, dar in mai multe locrui din Iov am gasit expresia respectiva
  In Iov 42:6 zice: "De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă." Ma tot intrebam de ce tot zice Iov asa si in cele din urma chiar am inceput sa cred ca practica acest lucru. Pentru mine este ceva foarte respingator sa iau un sac si sa ma arunc in el cu cenusa. Imaginea aceasta parca ma tulbura si nu stiam cum poate un om face un asa gest. Adica ce fel de rasplata aduce o asa smerenie si injosire de sine? 
  Primadata am vazut expresia cu cenusa in Iov 2:8 unde zice: "Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă." si sincer sa va zic avand in vedere in situatia care se afla nu mi se parea ceva atat de ciudat. Ma gandeam ca la bubele care le avea il ajuta cenusa intr-un fel. Dar cu timpul am realizat ca nu este exact asa. Pentru ca Iov se pocaia in sac si cenusa si il vedeam literalmente facand lucru acesta. Nu cu mult timp in urma am gasit aceiasi relatare pentru poporul din Ninive. Si ei s-au pocait in sac si cenusa. Iar toate aceste versete au nascut un semn de intrebare in mine. Asa ca am inceput sa caut pe internet sa vad daca stie cineva un raspuns. Adica daca este ceva la care eu nu m-am gandit si daca totusi semnifica acest gen ceva mai mult de o lasare de sine, o incalcare a trupului si a firii pamantesti.

  Asa am gasit un raspuns pe
www.citate-celebre.com unde cineva zice ca ar fi fost un semn de doliu si o manifestare exterioara a unei dureri. Se mai zice ca acest obicei a venit de la Evrei care la o mare durere sau o remuscare adanca isi sfasiau, vesmintele, se acopereau cu un sac si-si puneau cenusa pe cap.

  Iar acum ca tot am facut concluzia la toate, stau si ma intreb daca eu sunt in stare de asa ceva. Adica imi amintesc de momente in care imi era rusine de cele infaptuite de mine si plangeam cu fata la pamant. Dar inca nu imi amintesc sa fi facut ceva mai mult de atat. Bineinteles ca inteleg ca astazi nu iti cere nimeni asa niste fapte, dar oare cat de mult ne pocaim noi in momentul cand aplecam capul si pentru cat timp tine pocainta respectiva. Ma gandesc eu ca daca ar trebui sa te arunci intr-un sac de cenusa tot odata la atata cand te intorci la pocainta asa cum o facem in ziua de astazi, atunci nu ai mai avea nevoie de bronz, dar multa nevoie de baie. Sa fi tigan ar fi la moda si sa razi de African ca este negru nu ti-ar mai fi asa usor. Automat ti-ar cadea motivele si scuzele in spatele rasismului tau pentru ca acum ai fi tu elefantul din camera. 

  Dar privind acest sac de cenusa si fugind de el cu dezgustare, ma intreb cat de mult ar conta daca totusi am privi pocainta altfel si nu ca un lucru usor de apucat, greu de pierdut si repede de gasit. Daca totusi ne-am schimbat atitudinea fata de tot ceia ce priveste dragoste fata de Dumnezeu si smerenie fata de sfintenia de care este inconjurat El. Cred ca daca am privi cu alta perspectiva totul, am fi mereu in sac si cenusa ca sa putem fi vrednici de prezenta Lui sau sa ne simtim macar putin vrednici de dragostea pe care El o are pentru noi.
  Tare mult as vrea sa ma opresc din zis "ma pocaiesc in sac si cenusa" dar pur si simplu sa pun in aplicare aceste cuvinte si sa ma pocaiesc cu adevarat. 

  Daca vreti sa vedeti metaforic aceasta cenusa, ca si ultim gand, priviti-o ca si cenusa care se foloseste in gradina. Este substanta care pregatesc solul pentru plante. Este elementul care echilibreaza nivelul de aciditate a solului. Este echilibrarea, daca vreti, pentru un pom roditor. Asa ca daca doriti sa sa aveti rod, ganditi-va in serios daca nu ati vrea sa va pocaiti in cenusa.






Daca te simti binevenit si te regasesti in ce ai citit 
trasnmite si prietenilor tai cu mare drag.
Si daca ai mai gasit inca o explicatie pe tema respectiva
te astept cu un comentariu in sectia de jos.
  Ma uitam pe cer si ma intrebam oare de ce este atata liniste. Raspunsul parca imi fugea prin minte si doar  nu puteam sa pun mana pe el. Cand, in toata linistea aceia vad in departare cum vin niste nori negri, incarcati si pregatiti de ploaie. Atunci uitandu-ma pe geamul din balconul meu, mi-am amintit raspunul. Se zice ca inainte de orice furtuna este liniste si pace. Si cine sunt eu sa contrazic pe cei care zic lucrul acesta?
  Nu te-ai intrebat niciodata de ce ai atat timp liber si de ce parca mereu te plictisesti orice ai face? Nu te-ai intrebat de ce atata pace si liniste in jurul tau? Inainte de orice ploaie, parca este o mica agitatie in aer. Insectele isi cauta repede adapost si toate fug ca sa nu le prinda ploaia. Pasarile parca dispar si nu mai auzi nici macar o musca zburand. Apoi dintr-o data se face putin mai rece si cand deja ai zis ca iti este frig pe nas te picura ca semn ca vine ploaia. Si din toata linistea aceia se lasa o ploaie grea si dintr-o data se intuneca. Te prinde parca asa o melancolie si esti cuprins de tot felul de sentimente. Cauti o patura calda, o cana cu ceai fierbinte, o carte buna si un pat moale. Cauti adapost pana trece furtuna si esti linistit pentru ca stii ca trece si oricum ai fost pregatit pentru ea.
  Si acum daca stai linistit in pace si nu auzi nimic in jurul tau dar vezi in departare cum se apropie furtuna, nu crezi ca este timpul cand trebuie sa te pregatesti?
  Mereu ma intrebam de ce am atata timp liber, de ce sunt asa de plictisit si de ce nu sunt satisfacut orice as incerca sa fac. Din cand in cand o mai auzeam pe mama "de rugat te-ai rugat?" si ma gandeam ca este doar ceva ce trebuie sa zica din datoria ei de mama. Niciodata nu mi-a trecut prin cap ca aceia liniste si pace pe care o aveam si o am, sa fie momentul si linistea care este inaintea furtunii. Eu credeam mereu ca eu fiind crestin trebuie sa ma rog pentru probleme si necazuri atunci cand le am, nu sa ma pregatesc pentru ele si sa ma rog din timp. Doar astazi am realizat ca daca vreau in timpul problemelor mele sa pot sa imi caut o patura calda, un ceai fierbinte si un pat moale si sa stau linistit sa treaca furtuna, trebuie sa fiu pregatit de inainte.
  Acum intrebarea "te-ai rugat?" nu ma mai face sa dau din mana ca si cum "bine bine, am altceva de facut"...
  Acum intrebarea parca ma trezeste de dimineata si ma face sa ma rog chiar daca nici nu vad furtuna in departare. Ma rog ca si cum ea ar fi deja aici, ca si cum ma doare si vreau scapare. Nu pentru ca sunt in durere, nu pentru ca ma ploua si nu am umbrela si nici pentru ca ceva imi lipseste. Dar o fac pentru ca atunci cand furtuna vine, nu vreau sa am o simpla umbrela sau doar un medicament pentru alinarea dureri. Vreau sa am peste cap un acoperis care sa fie atat de puternic incat sa nici nu aud picuri de ploaie, iar durerea sa nici nu o simt atunci cand ea ar trebui sa vina.
  Daca ai citit si tu aceste cuvinte si iti merge bine, pleaca genunchiul si roaga-te ca atunci cand vine greul sa poti trece prin el cu bine. 




TRECÚT1 s. n. 1. Timpul care s-a scurs (până în prezent); întâmplările, faptele, starea de lucruri din acest timp.

  Viitorul este o multime de evenimente si intamplari necunoscute. Este pasul pe care il facem grabit in prezentul real. Dar prezentul si viitorul se datoreaza doar trecutului. Una fara alta nu ar exista.
Astazi am realizat ca fiecare pas si fiecare intamplare din trecutul meu a ajuns sa ma defineasca astazi.

  Am scris definitia a trecutului mai sus ca sa intelegem mai bine despre ce anume vorbim.
Timpul acela care s-a scurs si evenimentele care te ating, te schimba si te formeaza. Te aduc la omul care esti in prezenta si te ajuta sa mergi spre viitor. Trecutul este aceea parte a prezentului, daca pot sa zic asa, care se reflecta in viitor. Imi aduc aminte ca si ieri cand eram copil si bateam mingea cu colegii in curtea scolii. Dar imi aduc aminte si de acele momente care te schimba. Evenimente care te ajuta sa te maturizezi si sa cresti. Parca era ieri cand ma botezam. Si totusi timpul trece asa de repede, iar realizarile noastre sunt asa mici.
  Ieri a fost una din acele zile cand bateria la telefon nu imi ajungea cateva ore. Cand pe Facebook aveam cateva sute de notificari, telefonul suna cand pentru un mesaj cand pentru un apel, iar Whatsapp-ul nu se lasa nici el batut. Ieri a fost ziua cand toata lumea si-a adus aminte de mine si cand toti imi stiau numarul de telefon. Ieri a fost ziua mea. Sunt 24 de ani din 18 mai 1992 si fiecare an are povestea lui speciala.


  Si acum inapoi la subiectul meu. Daca trecutul, prezentul si viitorul sunt legate pentru vesnicie, atunci fiecare decizie luata este o caramida pusa in casa care ne reprezinta pe noi. Si atunci stau si ma gandesc, cum ar trebui sa arate o casa care ma defineste pe mine. Imi fac asa o imagine in cap si ma intreb daca mi-ar place privelistea. Parca ma uit si vad acolo am una mai mare, acolo este una de aur, aici am o bucata de lemn si mai jos este ceva bula parca de aer. Iar toate astea fac doar un zid. Ma intreb oare cum este restul casei si cum v-a arata pe cand este gata. Si daca totusi aspectul ei nu este unul frumos, atunci cum este structura casei care ma reprezinta?
  In momente grele ai luat decizii care au fost stalpi de sustinere pentru viata ta. Iar la bine poate i-ai daramat. Daca trecutul tau iti vorbeste astazi, oare ce ti-ar zice? Daca as vedea viitorul, oare care mi-ar fi prezentul?
Si totusi eu vad viitorul. Ma vad langa El, intr-o imparatie vesnica pe strazi de aur si cantand vesnic.     Daca ma vad acolo care este prezentul meu? Pentru ca trecutul mi-l cunosc si acela nu ma duce in viitorul meu. Eu vreau sa pun mana pe prezent si daca dupa 24 de ani plini de evenimente, intamplari si momente inca nu sunt stapan pe prezentul meu, atunci acum vreau sa fiu. Mai fac un pas si mai creez o caramida pentru casa din mine.

  Nu vrei si tu sa iti faci o idee? Nu vrei si tu sa te vezi cantand pe strazi de aur?
  Nu vrei sa iti pui mana pe viitor luand decizie sa iti schimbi prezentul?
  Nu vrei sa te uiti in trecut si sa iti para rau?

  Astazi sunt aproximativ 2 ani de cand am fost ultimdata la spital. Imi aduc inca aminte aceia zi de miercuri dimineata cand parca nu stiam ce se intampla cu mine. Astazi este joi si chiar daca am fost la urgenta din nou, am aflat ca defapt am apenticita cronica. Sincer sa fiu nu stiam ca exista asa boala. Totdeauna cand auzeam de apenticita stiam ca inseamna automat operatie. La mine s-au uitat si mi-au zis ca sunt bine doar ca se inflameaza apenticita odata la atat si mi se face asa rau.
  In aceia miercuri nu a fost "vizita" mea la spital din acelasi motiv, dar imi aduc aminte ca am mai avut aceleasi simptome si pe atunci nu mi s-a gasit nimic.
  Si cu toate astea pot sa multumesc lui Dumnezeu ca m-a tinut pe picioare astazi si mi-am tinut cumpatul. In toata durerea mea si in aceia stare de lesin El m-a tinut pe picioarele mele si mi-a dat inca viata. Nu merit asa mare har din partea Lui. Nu am facut nimic sa am asa un privilegiu, dar totusi din dragostea Lui si-a intins mana si m-a ridicat. 

  De dimineata stiu ca ma gandeam asa "Tine privirea ridicata spre El si chiar si atunci cand esti in dureri, El te ajuta!". Aveam asa un indemn sa fiu tare si sa nu ma las coplesit de imprejurari. Pe drum chiar mergand la lucru, avand in vedere ca ma trezisem tarziu ma gandeam doar ca ajung la timp. Nu pot sa va explic ca m-am trezit la 4.30 si la 5.01 am fost la lucru. Iar cu o ora mai tarziu plecam cu ambulanta
  Dupa ce toate astea au trecut si pe la 10.00 mi-au zis ca pot pleca acasa, sora mea a inceput sa fac glume si sa imi zica tot zambind, ca eu odata la 2-3 merg si fac o vizita la spital de urgenta. Radea zicand ca mi-am facut un fel de "Friends card" la ei si ca le duc dorul odata la atat. Sincer sa fiu nu imi plac deloc spitalele. Prefer sa indur durerea si sa nu merg la spital. Iar azi dimineata cand am ajusn acolo aveam asa o stare de ciudata ca imi venea sa plang cu toate ce se intamplau in jurul meu. Dar Domnul meu a purtat de grija si in acele momente si m-a tinut tare.
  
  Prin toate astea vreau sa va zic voua tuturor sa nu va lasati complesiti de imprejurarile care va cuprind. Nu va lasati dusi de durere si de probleme in locuri unde nu ati vrea sa ajungeti niciodata. Incredeti-va in Domnul si chiar si atunci cand problemele voastre credeti ca sunt peste puterile voastre va indemn sa va amintit ca El nu ne da un jug pe care sa nu il putem duce. Astea toate fiind spuse va doresc o zi binecuvantata si sper ca atunci cand probleme va ajung sa va aduceti aminte ca EL va iubeste atat de mult incat a dat pentru voi ce a fost mai scump in ochii Lui. Nu va pierdeti increderea in El, dar zi cu zi intariti-va mai mult in EL.


PS: Incidentul de acum 2 ani.
Vei fi bine. (click)

  Pasind pe drumul vietii mele am cautat mereu sa fiu mai intelept. In rugaciunile mele totdeauna ma rugam sa am cel putin 1% din intelepciunea lui Solomon si niciuna din bogatiile lui. Am vrut mereu sa pot judeca mai mult cu capul si sa inteleg mersul lucrurilor.
  Imi amintesc cum mergeam la scoala si ma strofocam sa invat. Cum imi bateam capul si cautam intelepciunea in lucrurile firesti. Atunci la scurta vreme am gasit versetul in Biblie care zicea sa cautam mai intai intelepciunea duhovniceasca si sa nu agonisim in cele trecatoare. Asa ca a inceput un maraton in viata mea ca sa implinesc voia Domnului in toate.
  Parerea despre intelepciune fiind copil imi amintesc ca insemna sa cresti mare, sa ai o varsta si sa fi cu peri albi in cap. Mai vedeam intelepciunea ca si ceva care se dobandeste prin ascultare, apoi am vazut-o ca si ceva care se primeste in dar. Dar niciodata nu am avut senzatia ca eu chiar am primit intelepciunea pe care o cautam din partea Domnului. Multa vreme ma rugam si ziceam ca nu vad unde este intelepciunea despre care scrie in Biblie sa o cerem ca o vom primi. 

  De ceva timp incoace a intrat in viata mea o persoana care imi dovedeste pe zi ce trece cat de orb am fost. Imi arata cand intr-un fel cand in altul cat de gresit am fost fata de Dumnezeu crezand ca El nu vrea sa ma binecuvinteze cu intelepciune. Am fost mintit de insumi mintea mea crezand ca varsta unui om ii da intelepciunea si ca peri albi dovedesc acest lucru. Persoana aceasta mi-a aratat ce inseamna cu adevarat sa nu fi intelept si m-a facut sa ma simt deosebit.
  Am inteles in cele din urma multe din versetele scrise in Eclesiastul si mare parte din cele care nu le intelegeam din Proverbe. Dumnezeu a lucrat cum El a vazut mai bine si mi-a aratat ce inseamna cu adevarat sa nu cauti intelepciunea si sa crezi ca tu ca si om esti mai intelept decat toti.
  Daca vorba aceea zice ca inveti din trecutul tau, astazi cred ca am invatat din prezentul altuia.

  Peri albi, varsta, experienta de viata si totusi intelepciunea nu sta in toate astea. Intelepciunea ti-o da Dumnezeu. Atunci cand ai sa o cauti cu adevarat vei primi intelepciunea de care ai nevoie si nu aceea care o vrei tu. Dumnezeu are grija sa iti puna prioritati in viata daca si tu esti arzator in ce priveste imparatia Lui. Intelepciunea nu se castiga cu nimic pe lumea asta. Nu o dobandesti citind carti sau lovind in pietre mergand pe drumul tau. Nu o vei stapani daca crezi ca ii stapanesti pe alti. Nu o vei avea crezand ca esti atotstiutorul. 

  Daca zic ca Dumnezeu mi-a dat intelepciune nu o zic ca si lauda in dreptul meu. Il laud pe El ca a mai gasit o cale sa imi arate cat de gresit am fost ca si om crezand ca nu ma binecuvinteaza cu intelepciune. Astazi multumesc Celui care m-a binecuvantat cu atata intelepciune incat am inteles anumite aspecte ale vietii. Mi-a dat intelepciunea sa inteleg voia Sa si sa imi fac un viitor in care El sa fie prioritatea mea de o viata. M-a binecuvantat cu o minte sanatoasa in care sa poata El sa imi vorbeasca si eu sa ii aud glasul. 

Tata multumire Tie ca tu lucrezi asa cum Tu vezi ca este nevoie.


  Cu niste prieteni dragi la o poveste si o gustare am fost iesiti ieri seara, cand un barbat s-a apropiat de una din fetele prezenta in grupul nostru si a intrebat-o ceva. De la masa unde stateam am vazut cum ea a gesticulat ceva si el parea uimit. Ea venind inapoi la masa ne-a explicat ce il framanta pe om. El intrebase daca a fost ceva eveniment in apropiere, un party sau daca am fost undeva anume de suntem toti imbracati asa elegant.
  Ca sa va dau o imagine din ceea ce se intampla va descriu locul unde ne aflam si cam ce se intampla acolo. Pe langa grupul nostru de 10 persoane, care iesisem de la biserica si am decis sa mergem undeva sa impartim cateva momente, mai erau si alti tineri de la biserica. Ne adunasem toti la mall si o multime buna dintre noi ocupasem restaurantul Burgerista. Aproximativ jumatate restaurantul era ocupat de tineri iesiti de la biserica. Cu zambete pe fata, chef de viata si imbracati eleganti. Si atunci se naste intrebarea.  



"Cine sunteti? De unde veniti?"
"Sunteti frumosi, eleganti si plin de viata." 

  Fata i-a explicat omului ca suntem iesiti de la biserica si am venit putin in oras. El se uimeste si intreaba unde este asa o biserica de mare? Va imaginati acum cati eram in restaurant si el intreaba de o biserica mare. Un restaurant destul de mic as putea zice. Nu cred ca eram nici 30 de tineri de la biserica si el ramane uimit si intreaba unde este o biserica asa mare. Am ramas uimit sincer sa va spun. Modalitatea in care gandeste lumea din ziua de astazi. 


  Acum cateva luni am avut un caz asemanator la munca. Eu obisnuiesc sa vorbesc mult despre mine celor din jurul meu. Imi place sa stie lumea cine sunt si cam la ce sa se astepte cand sunt in jurul meu. Intr-o discutie cu un coleg dupa ce i-am zis ca am decis sa ma casatoresc el si-a exprimat surprinderea cand i-am zis ca ne cunoastem abia din august si in iulie v-a avea loc nunta. Un baiat de aceiasi varsta cu mine a ras, a dat din cap si a zis ca nu sunt normal. In mintea lui a inceput sa se nasca intrebari. Si atunci a inceput sa ma bombardeze. Raspunsurile mele simple pentru el au fost un izvor de confuzie
  M-a intrebat de ce as face asa ceva, daca totusi nu ar functiona casnicia din motiv ca nu ne cunoastem destul, de unde stiu ca ea este sa fie si alte intrebari de acest fel. In fericirea mea i-am explicat ca eu cred intr-un Dumnezeu care ne aduce pe drumul nostru si ne leaga intr-odragoste de Dumnezeu. I-am explicat ca eu cred intr-un Dumnezeu care nu da gresi niciodata si atunci parca s-a speriat. A inceput sa imi puna intrebari intime despre relatia mea cu viitoarea mea sotie si cand i-am raspunsul la ele, a parut si mai pierdut. Avand in vedere ca lucram mai multi impreuna in acelasi timp, el s-a intors si le-a povestit tuturor ce eu ii spusesem. Uimiti toti mi-au aruncat o privire si in surprinderea lor au vazut un om simplu. 

  Si acum stau si ma gandesc cat de mica este lumea, cat de mare este El si cat de indiferent este omul. Toti au sansa sa auda odata in viata lor despre El si totusi il resping crezand ca este ceva inexistent. Raman uimiti cand vad un grup mic de oameni care inca merg la biserica si sunt surprinsi cand aud ca exista oameni care inca sunt dispusi sa respecte acel lucru numit moralitate
  Daca pentru mine este simplu ca buna ziua existenta Lui, atunci pentru ei este la fel de simplu inexistenta Lui. 
  "Spune-mi ceva si lasa-ma sa iti aud glasul. Nu te inchide in tine. Nu tacea si nu te departa de mine. Striga dupa mine si iti voi asculta durerea. Nu fugi de mine, crezi ca vei gasi mai bine in alta parte? Eu te-am ajutat totdeauna, de ce ai vrea acum sa te descurci singur? Supararea ta eu ti-o pot lua. Ingrijorarea ta este doar o piatra mica care o pot ridica. Haide ca poti lupta. Esti un invingator si poti merge inainte. Nu te voi lasa singur. Sunt alaturi de tine asa cum am fost mereu. Am rabdare cu tine si te iubesc fara sa-ti cer nimic inapoi decat aceiasi dragoste care o am eu pentru tine. Nu renunta asa usor pentru ca eu sunt aici sa te ajut. Ridica-te dragul meu pentru ca nu esti doar daramaturi in calea vantului. Nu plange in zadar. Nu epuiza acum. Haide ca este doar inceputul. Eu Cel care a venit dupa tine pana in bezna pustie, sunt si acum de partea ta. Nu te-am parasit si Eu voi si mereu aici pentru tine. Spune-mi ceva si lasa-ma sa te ajut. Vin-o inaintea Mea cu rugaciunea ta. Lacrimele care le versi acum din durerea ta, adu-le inaintea Mea, nu le risipi in supararea ta."

  Asa parca Il auzeam pe El, atunci cand totul ma durea. Eram suparat si doborat la pamant. Mergeam in coate si ma tarsiam de durere. Eram trist si imi era chiar mila de mine. Eram la inceput si nu intelegeam si chiar daca o faceam nu vroiam. El ma chema sa ma alatur slavei Sale si eu refuzam ca un nebun. Nu intelegeam ce era bine pentru mine si ma departam de El. In prostia mea ma inchideam in mine crezand ca nu voi mai scapa niciodata. El m-a ridicat odata si totusi o putea face si acum. Dar ma lasam zdrobit de gandurile mele. Imi stergeam ochii rosi si le ziceam ca vor veni vremuri mai bune. Minteam ca sa pot sa zambesc din nou, pentru ca adanc in mine nu credeam cuvintele care le rosteam. Dar uite  ca intervine El din nou si imi zice in soapta.

  "Am lasat pe cineva sa te poarte in rugaciune, pentru ca te-am vazut slabit si fara putere. Alaturi de tine am trimis pe cei mai destoinici ingeri ai Mei. Ei iti vor purta de grija si atunci cand vei avea nevoie de ajutor trebuie doar sa imi zici pe nume. Eu sunt Cel ce sunt si nu am pierdut din mainile Mele un suflet care ma doreste din toata inima. Ingrijorarile tale sunt acum inaintea Mea. Haide fiule sa iti arat cat de slab esti si cu cata grija se roaga femeia aceasta pentru tine. Haide sa iti arat cu cata dragoste un alt om te aduce inaintea Mea. O vezi cum iti ingrijeste parul? O vezi cu cata atentie se atinge de tine? Vezi cum rugaciunile ei se infasoara in jurul tau? Vezi cum cu cata dragoste si cata caldura vine inaintea Mea pentru tine? Acum pune-te si te roaga pentru ea la randul tau. Vin-o inaintea Mea si sprijineste sufletul acesta la randul tau. Pentru tine am ales doi ingeri si ea, ce are ea? Uita-te atent la Mine si asculta ce iti zic. Ti-am pus intaritura la radacina, te-am adapat si acum iti las protectie. Ridica-te si lupta pentru Mine. Nu descuraja si nu te abate de la Mine. Te chem in durerea ta sa iti amintesti de mine. Fiule eu te iubesc si te vreau cu mine."

  Cum am putut sa ma indoiesc eu de Tine? Cum am putut sa ma las dus de dureri? Fereste-ma acum de mine. Nu ma lasa sa imi fac rau de unul singur. Nu ma lasa sa fug de tine doar pentru ca m-a cuprins frica. Apropie-ma de tine si da-mi puteri. Sa misc munti si sa ii fac sa tremure in fata mea. Nu sa tremur eu inaintea lor. Eu am un Dumnezeu! 
  Eu am un Dumnezeu care pentru mine Si-a dat Fiul si pentru mine a curs sange Sfant pe lemnul din Golgota. Eu am un Dumnezeu in a carui prezenta intru si ma inchin. Eu am un Dumnezeu a carui nume se aude in soapta chiar si in adancul marii. El a carui umbra este lumina vietii vesnice, ma iubeste si ma ajuta chiar daca i-am gresit. Ma iarta si imi pune balsam pe rana adanca. Ma vindeca atunci cand boala ma ataca si imi trateaza sensibil si cu dragoste trupul. Se atinge de mine El, pentru ca eu am un Dumnezeu. 



  Eu cunosc o fata care da culoare vietii mele. Cu fiecare zambet al ei gasesc o culoare noua in viata mea, de care nici nu stiam ca exista. Ea este ca un labirint in care m-am pierdut zambind si a carui pereti se schimba mereu. In visele ei m-am gasit fiind soldat, gata sa lupte pentru ea. In fanteziile ei sunt cavalerul care a invis monstrii din lumea ei. In realitate am fost doar cel care era gelos de ploaia care era mai aproape de ea. Si imi doream atat de mult sa iti ofer tot ce este mai bun in lumea aceasta. In visele tale vroiam sa fiu generalul care duce toate luptele pentru tine. In fantezi sa-ti fiu printul care a cucerit lumea ca sa iti fie tie supusa.  Dar in realitate sunt doar un fiu crescut de Tatal sa iti fiu barbatul de care ai nevoie. 
  Albastru si linistit. Era cald afara si din singuratatea mea se facea o forma pe cerul linistit. Norii se adunau frumos si pictau pe cer o fata. Iti vedeam chipul si ma linisteam incet. Ridicasem mana si incercam sa schimb imaginea norilor de pe cer. Suflam si cu degetul ziceam "haide fa-l mai clar". Dar parca imi faceau in ciuda. Nu au vrut sa imi arete chipul tau pana nu am acceptat acel albastru si pana nu am linistit furtuna din inima mea. Acum ca se facea liniste, chipul tau incepuse sa se vada.
  Rosu si inflacarat. Caldura de afara si razele care erau pe cer mi-au atins inima. Acum te vedeam clar si stiam cu adevart cine esti. Stiam ca tu esti femeia care trebuie sa imi dea fericirea de care aveam nevoie. M-ai salutat si mi-ai facut cu mana usor. Am fost rosu tot si inima mea acum dadea culoare intregului meu trup. Linistea acelui albastru senin devenea acum un rosu inflacarat din cauza dragostei mele pentru tine.
  Galben si nelinistit. Acum ca linistea si pacea le aveam, dragostea si iubirea nu imi lipseau, eram gelos. Pe cei care iti sunt aproape si se bucura de tine. Pe cei care te vad dimineata si isi impart momentele cu tine. Eram gelos pe soarele care te saluta inaintea mea. Pe pasari care iti cantau fara sa apuc macar sa zic ceva. Eram gelos ca esti departe si dragostea mea pentru tine nu se putea manifesta. Vroiam si eu sa pot sa te am mereu aproape si ma nelinisteam ca esti chiar acolo.
  Dar acum stiind ca totul se apropie la curcubeul vietii mele si ca culoarile descoperite devin momente din viata  mea colorata, ma bucur si sunt fericit. Implinirea mea nu este atat de departe. Imi sta la usa si asteapta. Inca putin si bate, iar eu sunt pe cealalta parte asteptand sa deschid usa si sa imi sari in brate. Mi-am cunoscut labirintul si i-am descifrat pereti. Incerc sa ii implinesc visele si fanteziile sa le fac realitate. Culorile daruite de ea vor fi curcubeul familiei nosatre. Este ea, culoarea vietii mele si eu sunt barbatul crescut de El pentru ea. 


Astazi va fac cunostinta cu familia mea. Bun venit la inca o zi de miercuri frumosa in care pozele vorbesc singure. Evenimentul WW este gazduit pe blogul lui Calin. Happy WW everyone.
Sursa imaginilor sunt de pe contul meu de instagram. 

 Sora mea cea mai mica.

Mama 

 Logodnica mea.

Sora mea cea mai mica.

Sora mai mica decat mine cu un an.

Si bineinteles, tata!